Man in the mirror

Nu pot sa sufar momentele cand te prezinti unor necunoscuti si trebuie sa iti faci caracterizarea in cateva cuvinte. Mi-e greu sa cred ca pot sa ma definesc astfel incat oamenii din fata mea sa ma cunoasca asa cum sunt. In fond, nici eu insami nu pot spune ca ma cunosc la perfectie.

Tocmai cand cred ca stiu ce pot, descopar noi limite...in sensul pozitiv sau negativ, bineinteles :) Cand am impresia ca sunt foarte deschisa la nou, ma surprind gandind conservator, iar cand sunt convinsa ca ma voi comporta conform propriilor norme, ajung sa ma razvratesc si sa ies din tipar. Azi pot fi conformista, pentru ca maine sa iau o decizie care ma uimeste si pe mine.

Daca stau sa ma gandesc mai bine, cred ca obisnuim sa dam prea multa importanta factorilor externi. Ne spunem ca viitorul va depinde de persoanele pe care le intalnim, joburile care apar, ocaziile de care profitam. Dar e foarte posibil ca de fapt totul sa depinda doar de noi, de reactiile noastre si de alegerile facute. Asa ca m-am hotarat sa nu ma mai gandesc la ce imi rezerva viitorul...ci astept cu nerabdare sa vad ce imi rezerv eu insami.