Deschid o cutie de Coca Cola, in timp ce la televizor filmul
e intrerupt de publicitate. Pentru cateva secunde uit unde ma aflu si intru
intr-o lume cu oameni frumosi si veseli, case luminoase, masini puternice si
peisaje de vis.
Reclamele care imi trec una dupa alta prin fata ochilor
aproape ca imi dau un sentiment de normalitate. Orice durere se duce in cateva
minute cu o pastila, un cont facut la banca potrivita te transforma intr-un om
implinit, masina perfecta te face sa te simti invincibil, iar viata e un
curcubeu atunci cand gusti o bomboana. Totul
e simplu, frumos si ai la indemana orice lucru iti trebuie pentru a fi fericit.
Dimineata, iesi din bula de siguranta si intri in lumea
reala. Atunci cand mergi la farmacie sa iti iei pastila care te scapa miraculos
de durerile de cap, descoperi ca langa tine stau la rand oameni carora nu le
ajunge pensia sau salariul pentru un tratament ce ii tine in viata, desi
platesc si au platit lunar taxe care ar trebui sa le garanteze servicii
medicale decente. Iti scoti masina perfecta din garaj, dai drumul la muzica si
te pregatesti sa te simti asa cum ti-a promis reclama, ca un rege al soselelor.
Asta pana cand intri in prima groapa si incepi sa blestemi starea drumurilor,
pe care ai putea foarte usor sa iti pierzi viata intr-un moment de neatentie.
Si totusi, oricate drame si probleme vedem in lumea reala,
alegem sa strangem din dinti, sa zicem ,,ei, lasa,, si sa mergem mai departe de
parca nimic anormal nu s-ar intampla in jurul nostru. Anormalitatea este pentru
noi normalitate si orice situatie inconfortabila este doar un prilej in plus de
a ridica din umeri si a spune ,,Traim in Romania...,, Da, traim in Romania, e o
afirmatie, dar nu ar trebui sa fie o scuza si o vorba pe care sa o adoptam ca
sinonim pentru ,,Viata e de rahat,,.
Nu ar trebui sa justifice faptul ca ne lasam furati si
prostiti in fata de ani de zile, ca dam spagi, ca inchidem ochii la nedreptati
si spunem ,,Ei, lasa, oricum nu se schimba nimic…,, La fel ca intr-o casa
infestata cu gandaci si sobolani, nu ar trebui sa traim printre ei sau sa
parasim casa, ci sa gasim o cale de a-i face pe ei sa dispara. Altfel, suntem
doar un popor de prosti, condusi de o mana de smecheri care ne invata si pe noi
ca numai prin smecherie, hotie si pupincurism putem razbate prin viata.
Tragedia din Colectiv este ultimul semnal de alarma de care
putem asculta. Daca nici acum nu ne trezim, dupa ce zeci de oameni au murit sau
au ramas mutilati din cauza unui sistem bolnav, in care legea e doar un cuvant
din dictionar, inseamna ca suntem cei mai mari lasi, prosti si idioti. Nu sunt
cuvinte frumoase, dar le meritam de la mic la mare, pentru ca am trait ani
intregi ridicand din umeri, iar acum plangem pentru victimele propriei noastre
nepasari. I-am lasat pe altii sa ne calce in picioare asa cum au vrut, sa isi
etaleze nesimtirea pe fata, iar tot ce am facut a fost sa oftam a paguba si sa
ne complacem.
Da, traim in Romania. E o afirmatie. Nu ar trebui sa fie o
scuza si nici o vorba pe care sa o adoptam ca sinonim pentru ,,Viata e de
rahat,,.
