...and a Happy New Year!

Pentru ca fiecare final de an m-a prins alcatuind liste cu rezolutii, unele mai realiste, altele mai fanteziste, m-am hotarat ca de data asta sa procedez altfel si sa urmez un principiu mai simplu: sa accept ca, dincolo de toate lucrurile fizice pe care le vanam, fericirea nu are intotdeauna o reteta complicata. Din acest motiv, lista de ,,To do,, va fi inlocuita de cateva sperante pentru anul urmator, cateva lucruri pe care mi le doresc si vi le doresc si voua.

Sper sa facem mai putine selfie-uri impietrite si mult mai multe instantanee din care sa reiasa bucuria, aventura si emotia. Sa postam mai putine citate intelepte si sa exprimam mai liber sentimentele care ne incearca, sa fim mai sinceri, mai deschisi si mai putin speriati de vulnerabilitate. Sa privim viata si oamenii din jur cu mai multa umanitate, incercand sa nu mai reducem totul la o structura de reguli si roluri sociale. Sa aratam bunatate si acolo unde nimeni nu ne obliga sa o facem, sa  fim mai empatici si mai putin incisivi. Sa nu ne fie rusine sa zambim si sa visam, pe motiv ca in lumea reala nu merge asa.

Poate va ganditi ca toate cele enumerate mai sus nu ne duc catre rezultate imediate si nu ne promit nimic palpabil, insa uneori cel mai simplu si la indemana este sa obtii fericirea traind cinstit si intens si cautand sa devii cea mai frumoasa versiune a ta.

Bring on the spoilers!

Recunosc ca fac parte din categoria acelor ciudati care nu doar ca nu refuza spoilerele filmelor si serialelor, ba chiar le cauta de bunavoie, fara sa-si strice prin asta placerea vizionarii ulterioare. Ba, ca sa fie si mai grav, uneori arunc cate-un ochi curios si pe finalul cartii pe care o citesc, apoi revin la pagina unde ramasesem, cu un zambet satisfacut si linistit. Sssst, asta ramane intre noi!

Poate ca imi doresc atat de mult finaluri fericite, incat imi spun ca pot trai si cu mai putine emotii, ori poate prefer sa ma pregatesc moral pentru ce va urma, astfel incat sa ma pot bucura de actiune fara sa-mi stea inima in gat la loviturile gandite de autor sau de scenarist.

Uneori ma gandesc cum ar fi daca am putea primi si spoilere din propria viata, alegand sa traim cu mai putina adrenalina, dar cu mai multa seninatate. Nu cred ca lucrurile frumoase si-ar pierde din intensitate, dar poate ca ne-am bucura mai sincer de momentele care merita si ne-am pregati psihicul pentru acele zile care ne pun la pamant. Cu siguranta veti spune ca surprizele si-ar pierde din savoare, tragediile iminente ar fi un motiv de a renunta la lupta, lectiile nu ar mai fi invatate si evolutia personala ar fi in pericol. Totusi, sunt convinsa ca un mic spoiler, primit la momentul oportun, o scurta privire la ce va urma, ne-ar putea da sperante sau ne-ar face mai curajosi si mai dornici de a trai din plin prezentul, care de multe ori ne pare banal, dar privit in retrospectiva momentelor de criza se transforma in cea mai buna perioada din viata.

Asa ca, daca vreodata cineva imi va oferi posibilitatea de a arunca o cat de mica privire in viitor, imi voi pregati popcornul si un pahar de tarie si voi intra cu putina teama, dar si cu o mie de sperante, in filmul vietii mele.

Small talk or real talk?

Uneori, atunci cand imi las gandurile sa cutreiere aiurea, imi imaginez cum ar arata o lume in care ne-am cenzura mai putin si am lasa deoparte mastile sociale pe care le purtam zilnic cu atata grija.

Cum ar fi daca small talkul – care a devenit tot mai intalnit in conversatiile noastre de zi cu zi – ar fi inlocuit de ideile mai mult sau mai putin crete care ne trec prin cap? Poate ca nu ar fi nici prudent, nici politicos si nici intelept sa lasam fiecare gand sa iasa la suprafata, dar cu siguranta ar fi mult mai interesant sa nu mai traim atata in sinea noastra si sa avem curajul de a ne infatisa asa cum suntem in fata celorlalti, fara teama de a fi judecati. Am recunoaste ca ne plictiseste la culme sa discutam despre munca, mancare, moda, telefoane mobile sau vremea de maine si am constientiza ca ajungem sa ne pierdem personalitatea printre banalitati. Am fi deschisi, brutal de sinceri si fara teama de ridicol, iar intr-o zi, la sfarsitul vietii, am fi fericiti sa stim ca ne-am trait gandurile, nu doar le-am stocat in sertarase ale mintii.

Cum ar fi, deci, sa nu ne fie rusine de glumele nesarate, pe care le tinem pentru noi ca sa nu fim considerati deplasati si de ideile ciudate, care impartasite celorlalti ne-ar face sa parem aerieni, naivi sau prostuti? Probabil ca am descoperi cat de frumos si eliberator este sa vorbim deschis despre tot ce ne trece prin cap, de la arta si teorii stiintifice, pana la sentimente, dorinte si temeri, fara sa ni se para subiecte tabu.

Pana atunci, vom continua probabil sa vorbim despre munca, mancare, gadgeturi si ultimele tendinte in moda. E in natura umana sa traim mai mult in interior si mai putin in exterior, oricat de ciudat si lipsit de sens ar fi asta.

Despre alegeri si alegere

Noi alegeri, o noua si totusi binecunoscuta dezamagire, o noua serie de frustrari tardive si un gust amar, care ne-a devenit deja caracteristic. Cam asta inseamna procesul de votare in Romania si a ajuns de mult timp sa ne defineasca si sa vorbeasca despre noi mai bine decat ar face-o o suta de analisti.

Obisnuiti sa fie ori pasivi, ori calcati in picioare de cei care ii guverneaza, romanii se scalda in aceeasi apa calaie si mizerabila de ani de zile, fara sa vada vreo cale de-a iesi din ea. Proaspat scapati de comunism, au inceput sa se orienteze care incotro si sa isi puna sperante in persoanele care le vor schimba viata. Lipsiti de valori si de un sistem normal de gandire, cei mai multi nu realizeaza nici in ziua de azi ca isi platesc scump pasivitatea si increderea in orice politician priceput la vorbe, care cu un minim de carisma si o mica mita electorala isi asigura voturile unor amarati dezinformati si delasatori.

Fiind obisnuiti sa traiasca intr-un vesnic laissez faire, intr-o eterna lipsa de ambitie, onestitate si empatie, romanii au ajuns sa nu mai vada cale de iesire din mocirla si sa dea periodic vina pe un sistem ales si sustinut de ei insisi.

Ar fi genial sa vina ziua in care sa nu mai alegem pe principiul raul cel mai mic sau idiotul cel mai fermecator, dar cu totii stim ca acea zi este inca departe. Intre timp, multi oameni pasivi, ori pur si simplu dezamagiti si cuprinsi de lehamite, au refuzat sa iasa la vot. Masa de ignoranti si-a ales, asa cum era de asteptat, idiotii fermecatori pe care ii va lauda o luna-doua si ii va injura apoi cativa ani.