Small talk or real talk?

Uneori, atunci cand imi las gandurile sa cutreiere aiurea, imi imaginez cum ar arata o lume in care ne-am cenzura mai putin si am lasa deoparte mastile sociale pe care le purtam zilnic cu atata grija.

Cum ar fi daca small talkul – care a devenit tot mai intalnit in conversatiile noastre de zi cu zi – ar fi inlocuit de ideile mai mult sau mai putin crete care ne trec prin cap? Poate ca nu ar fi nici prudent, nici politicos si nici intelept sa lasam fiecare gand sa iasa la suprafata, dar cu siguranta ar fi mult mai interesant sa nu mai traim atata in sinea noastra si sa avem curajul de a ne infatisa asa cum suntem in fata celorlalti, fara teama de a fi judecati. Am recunoaste ca ne plictiseste la culme sa discutam despre munca, mancare, moda, telefoane mobile sau vremea de maine si am constientiza ca ajungem sa ne pierdem personalitatea printre banalitati. Am fi deschisi, brutal de sinceri si fara teama de ridicol, iar intr-o zi, la sfarsitul vietii, am fi fericiti sa stim ca ne-am trait gandurile, nu doar le-am stocat in sertarase ale mintii.

Cum ar fi, deci, sa nu ne fie rusine de glumele nesarate, pe care le tinem pentru noi ca sa nu fim considerati deplasati si de ideile ciudate, care impartasite celorlalti ne-ar face sa parem aerieni, naivi sau prostuti? Probabil ca am descoperi cat de frumos si eliberator este sa vorbim deschis despre tot ce ne trece prin cap, de la arta si teorii stiintifice, pana la sentimente, dorinte si temeri, fara sa ni se para subiecte tabu.

Pana atunci, vom continua probabil sa vorbim despre munca, mancare, gadgeturi si ultimele tendinte in moda. E in natura umana sa traim mai mult in interior si mai putin in exterior, oricat de ciudat si lipsit de sens ar fi asta.

Despre alegeri si alegere

Noi alegeri, o noua si totusi binecunoscuta dezamagire, o noua serie de frustrari tardive si un gust amar, care ne-a devenit deja caracteristic. Cam asta inseamna procesul de votare in Romania si a ajuns de mult timp sa ne defineasca si sa vorbeasca despre noi mai bine decat ar face-o o suta de analisti.

Obisnuiti sa fie ori pasivi, ori calcati in picioare de cei care ii guverneaza, romanii se scalda in aceeasi apa calaie si mizerabila de ani de zile, fara sa vada vreo cale de-a iesi din ea. Proaspat scapati de comunism, au inceput sa se orienteze care incotro si sa isi puna sperante in persoanele care le vor schimba viata. Lipsiti de valori si de un sistem normal de gandire, cei mai multi nu realizeaza nici in ziua de azi ca isi platesc scump pasivitatea si increderea in orice politician priceput la vorbe, care cu un minim de carisma si o mica mita electorala isi asigura voturile unor amarati dezinformati si delasatori.

Fiind obisnuiti sa traiasca intr-un vesnic laissez faire, intr-o eterna lipsa de ambitie, onestitate si empatie, romanii au ajuns sa nu mai vada cale de iesire din mocirla si sa dea periodic vina pe un sistem ales si sustinut de ei insisi.

Ar fi genial sa vina ziua in care sa nu mai alegem pe principiul raul cel mai mic sau idiotul cel mai fermecator, dar cu totii stim ca acea zi este inca departe. Intre timp, multi oameni pasivi, ori pur si simplu dezamagiti si cuprinsi de lehamite, au refuzat sa iasa la vot. Masa de ignoranti si-a ales, asa cum era de asteptat, idiotii fermecatori pe care ii va lauda o luna-doua si ii va injura apoi cativa ani.