And the best supporting actor award goes to...

Cand suntem mici sau, ma rog, foarte tineri avem impresia ca am fi buricul pamantului. Ni se pare normal ca totul sa se intample in functie de noi, ca lumea sa se invarta in jurul propriilor dorinte. Ne imaginam ca viitorul nu ne rezerva decat surprize placute si asteptam cu nerabdare sa ajungem in postura eroilor din filmele cu happy end.

Dar ce se intampla cand timpul trece si intr-o zi realizam ca s-ar putea ca noi sa nu fim personajul principal, cel care in final se declara total fericit? Majoritatea celor ca noi, din categoria ,,visatorilor cu ochii deschisi'', ajungem sa avem brusc revelatia ca, daca e sa ne gandim la rolul nostru, suntem mai degraba un personaj secundar. Ala mic, neinsemnat, pentru care povestea se termina prost sau ramane neterminata.

Totusi, daca stau si ma gandesc bine, trebuie sa existe si ceva parti pozitive in conditia noastra. Pai sa vedem...In primul rand ca personajele secundare n-au parte de atatea emotii si rasturnari de situatie. Din asta rezulta mai putine dureri de inima, tensiune mai buna si viata mai lunga :) In al doilea rand, de ce am vrea sa fim mereu in lumina reflectoarelor, cand putem sa ne traim linistiti viata modesta? Si lista poate continua!

Asa ca...Hai sa ne multumim cu ce primim si cu ceea ce suntem...si sa nu uitam ca si actorii secundari se aleg din cand in cand cu cate un Oscar, atunci cand in ciuda rolului reusesc sa straluceasca si chiar sa-l eclipseze pe eroul povestii ;)