vineri, 18 noiembrie 2011

Neintelesi

Barbatii se plang de multe ori ca nu inteleg femeile. Atunci cand ceva nu merge bine, ochii se atintesc cu exasperare in tavan, in timp ce buzele murmura pentru a nu stiu cata oara ca gandirea feminina este mult prea complicata. Femeile, la randul lor, se considera usor de citit si ofteaza cu amaraciune atunci cand declara ca barbatii sunt ciudati si intortocheati, un adevarat mister pentru sarmanele neinitiate. Cu totii omit un detaliu care le-ar reduce considerabil problemele legate de sexul opus: toate fiintele par uneori la fel de dificile si enigmatice.

Cu totii suntem greu de inteles, de cele mai multe ori chiar pentru noi insine. Platim psihologi care sa ne explice cum functioneaza subconstientul, pentru ca ajungem sa nu mai putem da o definitie clara a propriei persoane si nu reusim sa fim stapani pe emotiile si sentimentele care ne arunca dintr-o parte in alta, fara a ne permite sa le controlam. Ne framantam si stam pe ganduri zile intregi ca sa decidem ce vrem de la viata, chiar si in cazul unei probleme care, vazuta din exterior, pare incredibil de simpla. Ne lamentam atunci cand descoperim ca nu alegem intotdeauna ce e mai bun pentru noi, pentru ca o forta din interior ne conduce pe drumul mai putin rational si ne impiedica sa vedem lucrurile clar.

Si totusi, de obicei refuzam sa constientizam faptul ca suntem greu de citit, preferand sa aruncam asupra celorlalti toata vina pentru problemele de care ajungem sa ne lovim. Este mai usor si, de ce nu, mai confortabil. Pentru ca altfel am fi nevoiti sa recunoastem ca persoana complicata, care ne ia prin surprindere si ne provoaca sa o intelegem, este mai aproape decat ne-am dori: ne priveste din oglinda.

2 comentarii:

  1. Da, asa e...daca am intelege ca toti suntem oarecum dificili si complicati ar fi mai simplu. Cred ca barbatii si femeile se gandesc prea mult la asta. Cand intalnesti persoanele potrivite ( ma refer aici la relatiile amicale sau sentimentale) nu te mai simti singur...toate aceste probleme dispar pentru ca altele sunt lucrurile care va leaga. Si, intr-un final, ajungi sa te gandesti ca imperceptibil, intr-adevar celalalt te priveste din oglinda. Frumos, sa ne mai scrii, Adina!

    RăspundețiȘtergere
  2. Hmm, daca luam in considerare faptul ca euzic nu e un blog de fictiune, este evident ca mini-eseurile sunt bazate pe observatiile subiective ale autoarei( asa cum sunt toate eseurile in general ).
    nu vad sensul in a inventa pareri despre lume pe un astfel de blog, care ar mai fi autenticitatea? ;)

    RăspundețiȘtergere

Diplome și coronițe

  Nu-mi aduc aminte dacă mi-am dorit neapărat coroniță după ciclul primar. În I-IV luam premii în fiecare an, apoi am ajuns la o școală unde...