Recunosc ca fac parte din
categoria acelor ciudati care nu doar ca nu refuza spoilerele filmelor si
serialelor, ba chiar le cauta de bunavoie, fara sa-si strice prin asta placerea
vizionarii ulterioare. Ba, ca sa fie si mai grav, uneori arunc cate-un ochi
curios si pe finalul cartii pe care o citesc, apoi revin la pagina unde
ramasesem, cu un zambet satisfacut si linistit. Sssst, asta ramane intre noi!
Poate ca imi doresc atat de mult
finaluri fericite, incat imi spun ca pot trai si cu mai putine emotii, ori poate
prefer sa ma pregatesc moral pentru ce va urma, astfel incat sa ma pot bucura
de actiune fara sa-mi stea inima in gat la loviturile gandite de autor sau de
scenarist.
Uneori ma gandesc cum ar fi daca
am putea primi si spoilere din propria viata, alegand sa traim cu mai putina
adrenalina, dar cu mai multa seninatate. Nu cred ca lucrurile frumoase si-ar pierde
din intensitate, dar poate ca ne-am bucura mai sincer de momentele care merita
si ne-am pregati psihicul pentru acele zile care ne pun la pamant. Cu siguranta
veti spune ca surprizele si-ar pierde din savoare, tragediile iminente ar fi un
motiv de a renunta la lupta, lectiile nu ar mai fi invatate si evolutia
personala ar fi in pericol. Totusi, sunt convinsa ca un mic spoiler, primit la
momentul oportun, o scurta privire la ce va urma, ne-ar putea da sperante sau
ne-ar face mai curajosi si mai dornici de a trai din plin prezentul, care de
multe ori ne pare banal, dar privit in retrospectiva momentelor de criza se
transforma in cea mai buna perioada din viata.
Asa ca, daca vreodata cineva imi
va oferi posibilitatea de a arunca o cat de mica privire in viitor, imi voi
pregati popcornul si un pahar de tarie si voi intra cu putina teama, dar si cu
o mie de sperante, in filmul vietii mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu