Cât costă kilu’ de fericire?

2017, o dimineață obișnuită în metrou: 85% din călători stau cu ochii lipiți de ecranul telefonului, făcându-mă să simt – atunci când eu însămi ridic privirea – că sunt într-un film cu androizi. Din cei rămași neafectați de obsesia telefonului, 5% citesc un roman. Ceilalți 10% citesc o carte din care să afle cum să. Cum să fie mai calmi, mai relaxați, cum să se organizeze mai bine. Cum să fie mai fericiți. Iar treaba asta mă uimește întotdeauna. Am inventat atâtea aparate mici și mari, care acoperă aproape orice nevoie zilnică, ori nevoi de care nici nu știam că există. Am ajuns să cunoaștem atâtea lucruri despre lume, încât o simplă căutare pe Google ne lămurește cu privire la cea mai mare curiozitate pe care o avem. Să putem cumpăra aproape orice printr-un click. Și totuși încă nu ne-am lămurit ce naiba e fericirea, iar asta ne nedumerește mai ceva ca orice mașinărie complicată.

Eu sincer nu mă simt nici vreun guru și nici vreun monument de înțelepciune, așa că nu ofer nimănui definiții precise pe tema asta. Nu știu exact rețeta fericirii sau metoda de a o păstra pentru totdeauna, nu am aflat încă dacă se vinde pe undeva și nici cât costă. Cred doar că nu se găsește în cărțile de ,,cum să,, și nici în prelegerile specialiștilor în lecții de viață. Mai cred că e ceva atât de personal, încât fericirea mea nu va semăna niciodată cu fericirea altei persoane. Și că oricât i-aș spune altcuiva ce să facă pentru a zâmbi des, nu îi voi putea da acea formulă perfectă.

Cred că fericirea poate să dureze 10 secunde pe zi – important e să fie acolo – și că nu e o stare constantă. Se ascunde într-o cană de latte machiatto, într-o vizită la cei dragi sau într-o ieșire cu prietenii. Te cuprinde atunci când vezi filmul preferat, cocoțat în vârf de pat și întinzându-ți picioarele după o zi lungă. O simți atunci când persoana care îți acaparează gândurile îți spune ceva frumos, îți zâmbește sau pur și simplu există – nu mereu este nevoie de un cuvânt sau un gest. O vezi dacă mergi prin oraș și îți faci timp să treci pe strada preferată și să admiri pomii și clădirile. Poate o simți la gândul că ai făcut un lucru perfect sau că nu ai mai dat-o în bară cu lucrul pe care încercai să îl faci de o săptămână. Uneori vine atunci când scapi de rutină, iar alteori tocmai pentru că îți respecți ritualul preferat.
Sunt prea multe lucruri mici, uneori chiar și mari, care te fac să experimentezi măcar pentru câteva secunde fericirea. Dacă ai cu adevărat noroc, vei avea parte zilnic de astfel de momente. Sau vei avea inspirația și ambiția de a le căuta și a le savura, fiindcă nu vin singure întotdeauna.

Prin urmare, poți să dai măcar puțin la o parte cărțile cu rețete universale și întrebările existențiale. Pentru că nu știu de unde se ia fericirea și nici care e calea spre starea absolută de bine, dar sunt convinsă că până ajungi acolo poți rata o grămadă de fericiri mărunte, care cu siguranță ți-ar face viața mai frumoasă.