Imi plac la nebunie persoanele care zic ca trebuie sa vezi mereu partea plina a paharului si sa fii optimist, indiferent de situatie! Daaa...imi plac si maximele care te indeamna la speranta vesnica, rabdare in fata greutatilor si iubire a aproapelui orice s-ar intampla ( de exemplu ,,Chiar daca esti trist...zambeste. Chiar daca ti s-au terminat sansele...spera.Chiar daca esti dezamagit...nu te razbuna.Chiar daca nu esti iubit...iubeste.,, ). Si tin sa mentionez ca sunt convinsa de faptul ca cei care le spun si afirma ca traiesc conform lor, chiar le aplica ( a se citi cu sarcasmul de rigoare )!
Eu cred ca omul pentru care totul e roz, minunat si incredibil nu este un optimist. E un dezaxat :) Serios! Pai ce om normal ar putea, indiferent de context, sa isi lateasca un zambet tamp pe fata si sa declare ca e fericit si ca stie el ca exista o parte buna in toate?! Asta cu fericirea continua si optimismul neconditionat are trei cauze: 1. Betie ( been there, done that ) 2. Medicamente ( la asta doar intuiesc, n-am incercat ) 3. Tulburare de comportament ( si de asta m-a ferit Dumnezeu deocamdata ).
Personal, nu fac parte din nicio categorie: nici din a optimistilor, dar nici a pesimistilor incurabili. Nu cred ca viata este un sir de nenorociri, dar nici nu zambesc rabdatoare atunci cand trec printr-o perioada proasta. Daca nu speri niciodata si vezi totul intr-o maniera tragica, clar o sa te simti neputincios si nefericit. Daca speri intotdeauna si crezi ca viata iti va oferi surprize minunate, te indrepti catre un mare cucui. Pentru ca sigur intr-o zi o sa cazi de sus, de la o inaltime direct proportionala cu cea la care te-a plasat speranta.
Asa ca hai sa scoatem de pe repeat-ul playlistului atat ,, Walking on sunshine ,, , cat si ,, Total eclipse of the heart ,, si sa le ascultam cu moderatie, atunci cand e cazul. Hai sa nu mimam fericirea doar fiindca da bine si nici depresia doar pentru ca e la moda. Hai sa vedem viata asa cum e si sa recunoastem ca poate sa fie si minunata, dar si de cacao. N-ar fi mai cinstit asa fata de noi insine?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Diplome și coronițe
Nu-mi aduc aminte dacă mi-am dorit neapărat coroniță după ciclul primar. În I-IV luam premii în fiecare an, apoi am ajuns la o școală unde...
-
Pentru ca fiecare final de an m-a prins alcatuind liste cu rezolutii, unele mai realiste, altele mai fanteziste, m-am hotarat ca de data as...
-
Nu-mi aduc aminte dacă mi-am dorit neapărat coroniță după ciclul primar. În I-IV luam premii în fiecare an, apoi am ajuns la o școală unde... -
Atunci cand esti un cumul de fobii, ciudatenii sau vicii, ai o singura sansa de a scapa de etichetele rautacioase ale societatii: sa fii un ...
cale de mijloc nu e?
RăspundețiȘtergerePostul tau imi aduce aminte de tipa din Grey's Anatomy (dr. Sidney parca) care era extrem de optimista si tot timpul cu zambetul pe buze. Nimeni dar nimeni nu o suporta. Dintre optimistul notoriu si pesimistul negricios, recunosc ca as alege a doua varianta. Desigur, ideal ar fi sa existe o cale de mijloc cum zice Adi :)
RăspundețiȘtergereeu am observat ca in aproape orice situatie poti sa gasesti si o parte pozitiva, numai ca aia nu e mereu partea cea mai importanta..
RăspundețiȘtergeredar nu mi se pare nik rau in faptul ca oamenii incearca sa se incurajeze si sa gandeasca pozitiv... sigur ca ce e prea mult strica si e fals si ineficient dar un pic de optimism ajuta..