To grow or not to grow?

Se zice ca omul cat traieste invata. Si ca odata cu trecerea timpului devine mai intelept, mai complex si mai puternic. Oare maturizarea aduce atatea beneficii pe cat promite? Hmmm…hai sa vedem. Ce-ar fi sa facem o comparatie intre cele doua ,,specimene,, : persoana copilaroasa si cea cu capul pe umeri?


Imaturul viseaza. Cu ochii deschisi. Viseaza o gramada, la lucruri care poate nu se vor realiza niciodata, dar lui nu ii pasa. Sau nu se gandeste la asta. Vrea multe si alearga haotic dupa tot ce-si doreste.
Omul matur stie exact ce vrea. Stie la ce ii e permis sa aspire si la ce nu. Se uita cu resemnare la ce nu poate avea. Pentru ca , da, unele lucruri sunt imposibil de obtinut. El e destul de realist incat sa stie asta.

Imaturul este stapanul timpului sau. Poate sa se grabeasca sau sa o ia incet, in functie de dispozitie. Poate sa spuna: ,,azi n-am chef de nimic,, si sa se comporte ca atare. Poate s-o tina tot intr-o agitatie sau sa se cufunde intr-un dolce far niente.
Omul matur crede ca isi planifica timpul, dar de fapt este sclavul lui. Viata ii e impartita intre responsabilitati si, desi este atat de bine organizat, nu are niciodata timp pentru el insusi.

Imaturul rade din nimic si gaseste placere in lucruri marunte. E fericit cand cutreiera muntii, cand ,,pazeste,, cu prietenii o banca din parc pana dimineata sau cand bate cluburile si danseaza de nebun.
Omul matur nu are prea des dispozitia necesara pentru activitatile de mai sus si isi doreste, mai presus de tot, sa se odihneasca si sa uite de toata agitatia care il inconjoara.

Imaturul nu gaseste un motiv clar pentru tot ceea ce face. Ia hotarari pe moment, fara sa piarda timpul. Se bazeaza pe inspiratie si se arunca de multe ori cu capul inainte.
Omul matur intoarce problema pe toate partile, analizeaza si reanalizeaza orice detaliu. Isi scoate o suta de fire albe pentru un ,,da,, sau un ,,nu,,. Si, surprinzator, ajunge de multe ori sa ia decizia gresita.

Imaturul se indragosteste rapid si puternic, e dat pe spate de un simplu zambet sau de niste ochi in care nu se poate abtine sa priveasca.
Omul matur ia in calcul o mie de factori si nu se bazeaza pe fluturi in stomac. O relatie nu mai poate fi o nebunie de moment si trebuie neaparat sa duca undeva.

Dupa un esec, imaturul plange pana nu mai poate si isi stapaneste cu greu emotiile. Se reculege insa si o ia de la capat, fara a se gandi ca o s-o pateasca din nou. Si, prin minune, data viitoare se intampla sa reuseasca.
Omul matur accepta dezamagirea cu stoicism, isi ascunde sentimentele si trage morala din orice esec. A doua oara stie ca nu e cazul sa repete prostia. Dar ce nu stie este ca in felul asta poate lasa sansa sa treaca pe langa el.

Acum probabil ca lumea o sa-mi sara in cap si o sa spuna ca am cautat motive pentru a nu fi intotdeauna adultul model. Poate ca am mers pana la extreme in ce am scris, dar un lucru e clar. Atunci cand vezi ca viata devine mai mult un calcul si ca planifici in loc sa traiesti, incearca pentru cateva momente sa dai in mintea copiilor ;)