Do you like it when it hurts?

M-am tot intrebat in ultimul timp de ce imi complic singura viata. Mai ales cand vine vorba de relatiile cu sexul opus.. E ceva deja stiut ca noi, femeile, avem masochismul in sange. De ce sa ma multumesc cu un tip simplu de descifrat, cand pot sa il aleg intotdeauna pe cel care ma va face sa sufar? Oare e prea plictisitoare starea de bine, e prea neinteresanta o relatie in care stii la ce sa te astepti si nu traiesti cu impresia de ghem in stomac de fiecare data cand realizezi ca lucrurile merg prost?

Probabil ca ne plac lucrurile complicate.Cat mai nesigure si greu de obtinut. Si de preferat, ale altora. Tot ce se afla deja in sfera lucrurilor tangibile devine total neinteresant si nu valoreaza doi bani. Nu este ceva ce tine de maturitate. Ai crede ca, odata cu varsta, ajungi mai intelept si mai putin capricios. Sau ca incepi sa iti controlezi dorintele. Fals. Cat se poate de fals. In loc sa-ti traiesti viata si sa profiti de fiecare sansa, ajungi invariabil sa suspini dupa ceea ce nu ai - si, bineinteles, alegi sa tintesti cat mai sus si sa iti impui idealuri imposibile.

Dar daca as alege sa-mi simplific viata si as reusi sa ma si tin de alegerea facuta, oare m-as mai bucura de micile victorii pe care le am, momentele acelea marunte care pentru altii nu inseamna nimic, dar pentru mine sunt totul? As fi multumita cu o existenta pe care as considera-o mediocra sau e mai bine sa pendulez intre zile fericite si momente in care ma simt invinsa? Nu stiu si nici nu cred ca o sa incerc prea curand sa aflu.

Oricum, aviz amatorilor: dupa o lunga perioada in care ai ales doar ceea ce nu-ti facea bine, soarta o sa-ti asigure in continuare acelasi tratament. Si ramane ca tu sa te bucuri de el, pentru ca tu ti-ai cautat-o.