Decisions, decisions...

De felul meu nu sunt o persoana foarte hotarata. Recunosc, uneori ma codesc sa iau o decizie si ma hotarasc cu greu ce ar fi mai bine sa fac. Asta pentru ca, asa cum stie toata lumea, viata se invarte in jurul alegerilor facute.

Atunci cand esti copil si puterea de decizie e de cele mai multe ori limitata, totul pare mai simplu. Nu trebuie sa gandesti sau sa risti, pentru ca altii fac asta pentru tine. Dar ce se intampla cand te obisnuiesti sa fii dependent de parerea celor din jur chiar si-atunci cand nu mai e cazul? Ce se intampla cand un simplu sfat devine mult prea des factor de decizie? Cand ajungi sa iti alegi locul de munca, prietenii, persoanele cu care sa iesi in functie de sugestiile altora?

Recunosc, am fost si in rolul celui pentru care luau prietenii sau familia hotarari, dar si in cel al persoanei care alegea pentru ceilalti. In ambele ipostaze am avut de pierdut pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, interveneau remuscarile. Cand altcineva alege pentru tine, ai la inceput constiinta impacata. Daca alegerea a fost gresita, nu e vina ta. Daca e corecta, foarte bine. Dar ce se intampla cand ajungi sa te gandesti ,,ce-ar fi fost daca...?'' Nu vreau nici sa port povara propriilor dubii si nici sa stiu ca i-am provocat cuiva indoieli prin ceea ce am decis pentru el.

Pana la urma e adevarat ca alegerile pe care le faci nu sunt intotdeauna cele corecte. Stiu ca de multe ori gresesc si nici nu cred ca pot sa numar tepele pe care mi le-am luat de-a lungul vietii. Dar, pana la urma, I did it my way ;) Daca vreau sa fiu spectator, ma duc la cinema. Daca vreau sa traiesc, imi asum responsabilitatea, risc sa merg intr-o anumita directie si chiar daca o patesc, stiu ca la momentul respectiv chiar am crezut in ceea ce am ales. Si hai sa recunoastem....cand te simti mai bine in pielea ta? Cand stii ca esti fericit si ai ajuns intr-un punct bun al vietii datorita propriilor tale decizii sau cand te-au condus altii de manuta acolo? :D